În Acatistul Sfântului Nicolae, numele Arie se referă la Arie (Arius), un preot din Alexandria (secolul IV) care a fost condamnat ca eretic. Arie este cunoscut pentru faptul că a promovat o învățătură greșită despre natura lui Iisus Hristos, ceea ce a dus la una dintre cele mai mari controverse teologice din istoria creștinismului, cunoscută sub numele de arianism.
Cine a fost Arie?
Arie a fost un preot alexandrin care a susținut că:
- Iisus Hristos nu este de aceeași esență cu Dumnezeu Tatăl (nu este consubstanțial cu Tatăl).
- Hristos a fost o ființă creată, având un început în timp, și de aceea nu ar fi fost egal cu Dumnezeu.
Această învățătură contrazice doctrina tradițională creștină, care afirmă că Hristos este veșnic și de aceeași esență (consubstanțial) cu Tatăl, așa cum s-a stabilit ulterior la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.).
Rolul Sfântului Nicolae în combaterea arianismului
Sfântul Nicolae, episcopul Mirelor Lichiei, a fost un apărător ferm al credinței ortodoxe împotriva învățăturilor lui Arie. Conform tradiției, în timpul Sinodului de la Niceea, Sfântul Nicolae s-a opus vehement lui Arie și, într-un moment de indignare, chiar l-ar fi lovit peste față din cauza ereziilor sale. Acest gest a fost interpretat ca un semn al zelului său pentru adevărul de credință.
De ce este menționat Arie în Acatist?
În Acatistul Sfântului Nicolae, Arie este pomenit în contextul luptei Sfântului Nicolae pentru păstrarea adevărului credinței. Menționarea lui subliniază rolul Sfântului Nicolae ca apărător al dreptei credințe și ca un exemplu de curaj în fața ereziei. Astfel, Arie devine un simbol al rătăcirii doctrinare, iar Sfântul Nicolae, al biruinței adevărului.
Această parte din viața Sfântului Nicolae subliniază importanța Sinodului de la Niceea și contribuția sa la definirea dogmei creștine despre Sfânta Treime.
Comentarii
Trimiteți un comentariu